Conform Economistul.ro: Uniunea Europeană recunoaște un decalaj semnificativ între excelența sa științifică și capacitatea de a transpune cercetarea în tehnologii strategice, companii scalabile și creștere economică sustenabilă. Raportul Comisiei Europene din 2026 privind performanța în știință, cercetare și inovare subliniază că, deși Europa este un producător de frunte la nivel mondial în ceea ce privește volumul și calitatea publicațiilor științifice, provocările majore persistă în transformarea acestor descoperiri în avantaje competitive concrete. Investițiile insuficiente, fragmentarea ecosistemelor naționale de cercetare și dificultățile în finanțarea inovației la scară mare sunt identificate ca fiind principalii factori care frânează progresul.
Provocări în transferul cercetării în economie
Europa se clasează pe locul al doilea la nivel global în ceea ce privește producția științifică, iar aproximativ 57% dintre publicațiile sale implică forme de colaborare internațională, ceea ce atestă o deschidere și o interconectare notabile. Cu toate acestea, Comisia Europeană semnalează o ineficiență crescută în valorificarea acestui potențial. Trecerea de la cercetarea de bază și aplicată la tehnologii strategice, poziții de lider pe piețe globale și creșterea productivității economice reprezintă o piatră de încercare constantă. Această disjuncție este o temă centrală a raportului și se leagă direct de dezbaterea mai largă privind competitivitatea continentului pe scena mondială.
Investiții și fragmentare, obstacole majore
Unul dintre cele mai presante obstacole identificate este nivelul investițiilor. Obiectivul ambițios al Uniunii Europene ca cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare să atingă 3% din PIB până în 2030 ar necesita, conform estimărilor Comisiei, investiții suplimentare de 560 de miliarde de euro. Această cifră, deși impresionantă, necesită o analiză detaliată a metodologiei sale pentru a fi distribuită eficient în timp și între sectoarele public și privat. Fragmentarea sistemelor naționale de cercetare și inovare reprezintă un alt factor destabilizator. Distribuția activităților, a finanțărilor și a infrastructurilor între diverse state, regiuni și instituții, deși benefică pentru diversitate, poate diminua impactul total al investițiilor și limita capacitatea Europei de a concura pe domenii tehnologice unde competitorii globali operează la scară mult mai mare. Coordonarea priorităților și a resurselor devine astfel crucială.
Comisia subliniază dificultăți specifice în dezvoltarea companiilor inovatoare după fazele inițiale de cercetare. Accesul la finanțare, valorificarea cunoașterii și scalarea tehnologiilor sunt verigi slabe care împiedică transformarea rezultatelor științifice în produse și servicii competitive. Această problemă este deosebit de acută în domenii strategice precum inteligența artificială, semiconductorii avansați și cloud computing, unde Europa riscă să rămână în urma altor jucători globali. Concomitent, competiția pentru atragerea și reținerea cercetătorilor și antreprenorilor de top contribuie la consolidarea acestui decalaj.
Pentru a aborda aceste provocări, Comisia Europeană pregătește noi instrumente legislative. European Research Area Act vizează consolidarea coordonării între nivelul european și cel național, îmbunătățirea planificării investițiilor și eliminarea barierelor în calea circulației cunoașterii și talentelor. European Innovation Act se concentrează pe facilitarea accesului companiilor inovatoare la achizițiile publice și pe utilizarea proprietății intelectuale pentru atragerea de capital. Viitorul buget al UE pentru perioada 2028-2034 este, de asemenea, văzut ca un instrument esențial pentru reducerea decalajului investițional. Un exemplu concret este Scaleup Europe Fund, deja activ în susținerea companiilor tehnologice europene aflate în fază de creștere. Raportul SRIP 2026 nu evaluează cercetarea doar din perspectiva competitivității, ci o leagă și de obiectivele strategice ale UE în domeniul mediului, rezilienței și autonomiei.
Sursa: Economistul.ro
