Piața europeană a gazelor traversează o nouă perioadă de volatilitate extremă, iar impactul acestei dinamici se resimte deja în țările din Estul Europei, inclusiv în România. Creșterile bruște și surprinzătoare de pe hub-ul european Title Transfer Facility (TTF), principalul indicator de preț al gazelor în Europa, scot la lumină vulnerabilitățile regionale în fața răspunsurilor externe și schimbărilor geopolitice.
În doar câteva zile, cotațiile TTF au urcat cu peste 70%, iar pe 2 martie prețul a ajuns aproape de 45 euro pe MWh, o creștere de aproape 40% față de ziua anterioară. Această variație abruptă nu este doar o problemă a pieței olandeze, ci are efecte directe asupra întregii Uniuni Europene, inclusiv asupra României, care chiar dacă beneficiază de o producție internă considerabilă, nu poate fi complet izolată de fluctuațiile de pe piața europeană.
Chiar dacă statul român menține în mod deliberate măsuri de protecție pentru populație, plafonând prețurile pentru consumul casnic, impactul pentru industrie este mult mai dur. Fabricile, producătorii de alimente și marii consumatori de energie nu pot evita expunerea la prețurile bursiere ale gazului, ceea ce duce inevitabil la creșteri ale costurilor de producție. Aceasta, la rândul său, determină majorarea prețurilor finale ale bunurilor și alimentarea unui ciclu inflaționist, într-un context economic deja complicat.
Specialiștii avertizează că această volatilitate face aproape imposibil pentru companii să-și planifice bugetele sau investițiile cu acuratețe, mai ales că, de la 1 aprilie, piața gazelor din România va intra într-o nouă etapă de liberalizare pentru mediul de afaceri. În prezent, România operează cu două piețe paralele: una reglementată pentru populație, cu mecanisme de plafonare, și una liberă pentru companii, expuse direct fluctuațiilor bursiere. În condițiile în care prețurile pot varia brusc, costurile de producție și, implicit, prețurile de vânzare ale bunurilor, pot deveni imprevizibile.
Pentru a contracara aceste efecte, experții recomandă o strategie de contractare pe termen mediu și lung, de trei până la zece ani, menită să asigure predictibilitate și stabilitate prețurilor. Aceste contracte ar combina formule hibride, în care o parte din volum să fie blocată la tarife negociate direct cu furnizorii, iar restul, indexat la cotațiile locale sau europene. În plus, pentru ca astfel de soluții să fie posibile, România trebuie să aibă acces real și diversificat la resurse de gaze, iar proiectul Coridorul Vertical de gaze reprezintă o componentă esențială în această strategie.
Derularea proiectului vizează crearea unei rețele de transport de gaze ce conectează terminalele de gaze naturale lichefiate (LNG) din Grecia cu piețele din Bulgaria, România și Ungaria. Acest coridor ar permite importul de gaz din Statele Unite, Qatar sau regiunea Mării Caspice sub formă lichefiată, apoi regazificat în porturi și distribuit în regiune, reducând dependența de rutele tradiționale, adesea afectate de situații geopolitice instabile sau restricții de transport.
Poziția geostrategică a României, precum și infrastructura existentă, oferă țării oportunitatea de a deveni un hub regional pentru distribuția gazelor. Dezvoltarea zăcămintelor din Marea Neagră, alături de importurile prin Coridorul Vertical, ar putea consolida această poziție, făcând din România un actor cheie în stabilitatea energetică regională. În combinație cu gazul importat pentru LNG, această strategie ar putea crea o piață regională mai stabilă, competitivă și mai puțin vulnerabilă la șocurile externe.
Cresterea abruptă a prețurilor de la Amsterdam și instabilitatea de pe piața europeană a gazelor argumentează clar necesitatea unei reforme reale în modul în care România gestionează resursele energetice. Dependenta de fluctuațiile bursiere, în condițiile influxului crescut de gaz importat, nu mai poate fi considerată o strategie sustenabilă pe termen lung. În acest context, adoptarea contractelor pe termen lung, diversificarea surselor și conectarea la fluxurile globale de gaz devin elemente vitale pentru stabilizarea prețurilor și pentru asigurarea securității energetice.
Timpul nu mai așteaptă, iar perspectivele dezoltării unor infrastructuri strategice precum Coridorul Vertical sunt privite drept soluții viabile pentru a păstra autonomia energetică a Europei de Est și pentru a preveni ca viitoarele crize internaționale să se transforme în șocuri economice interne. În lipsa unor astfel de pași, România riscă să rămână captivă fluctuațiilor pieței globale, cu implicații nu doar pentru consumatori și industrie, ci și pentru stabilitatea economică pe termen lung.
Sursa: Economica
