Radu Miruță, ministru al Economiei, a anunțat în ședința de Guvern de săptămâna aceasta finalizarea plății datoriei istorice de 10 milioane de dolari către Statele Unite ale Americii, datorie aferentă importului de bumbac în anii 1990. Decizia permite României să achite cu transparență și demnitate o sumă netratată de peste trei decenii.
Detalii privind afacerea cu bumbac
În 1992 guvernul român a contractat un credit în bumbac cu Statele Unite ale Americii, în valoare de 10 milioane de dolari, pentru a susține firme româneşti selectate. Împrumutul a fost încheiat în condiții opace, iar majoritatea bumbacului livrat nu a transformat afacerea în profit. Datoria a rămas neplătită, generând o datorie istorică pe termen lung.
Măsura adoptată de Guvern
În ședința de Guvern, ministrul Economiei a propus plata datoriei printr-un instrument legislativ specific, confirmând că România poate achita suma „corect, transparent și cu demnitate”. Prin această plată a datoriei istorice, statul își consolidează obligațiile financiare internaționale.
Impactul asupra credibilității internaționale
Prin încheierea plății datoriei către Statele Unite ale Americii, România își consolidează credibilitatea ca partener economic serios. Respectarea obligației vechi contribuie la imaginea de stat responsabil, capabil să onoreze angajamentele pe termen lung.
Aspecte cheie ale operațiunii
- suma datorată: 10 milioane de dolari;
- creditor: Statele Unite ale Americii;
- sector: import de bumbac în anii ’90;
- autor: Radu Miruță, ministru al Economiei;
- rezultat: plata datoriei istorice aprobată în Guvern.
Reacțiile politice
Partidul USR a propus pe Radu Miruță pentru funcția de ministru al Apărării Naționale, subliniind că gestul său „este un semnal de respect și corectitudine”. Deputații USR au menționat că, deși datorie istorică a fost „împinsă sub preș” timp de 33 de ani, dezvăluirea și soluționarea ei arată o nouă „etică a responsabilității”.
Legislație și fibra optică
În același guvern, s-a introdus în cod o corecție privind fibra optică, definită clar ca infrastructură critică. Deși nu este legată direct de datorie istorică, măsura reflectă dorința de a corecta lacune legislative care au permis abuzuri și pierderi financiare în trecut.
Concluzie
Prin reglementarea și achitarea datoriei istorice față de Statele Unite ale Americii, România demonstrează un angajament ferm în fața partenerilor săi. Monitorizarea continuă a acestor pași va contribui la consolidarea încrederii și la consolidarea poziției României pe scena internațională.
