Programul de garantare a locurilor de muncă în mediul rural (MNREGA) a suferit săptămâna trecută o reformă legislativă majoră, prin aprobarea legii cunoscute sub denumirea G‑RAM‑G. Modificarea ridică plafonul anual de muncă garantată de la 100 la 125 de zile și schimbă raportul de finanțare dintre guvernul central și state.
Contextul istoric al schemei
MNREGA, lansat în 2005 sub denumirea de National Rural Employment Guarantee Scheme, a oferit fiecărui gospodărie rural dreptul legal la muncă plătită. Inițial, guvernul central acoperea circa 90 % din costuri, iar cele 10 % rămâneau la sarcina statelor. Prin legea G‑RAM‑G, raportul se modifică la 60 % federal și 40 % statal, ridicând obligațiile financiare ale unităților federate.
Principalele prevederi ale noii legi
- Creșterea zilelor garantate la 125 pe gospodărie anual.
- Menținerea indemnizaţiei de șomaj dacă locul de muncă nu este alocat în 15 zile.
- Centralizarea controlului: guvernul federal decide notificarea și alocarea bugetară pe state.
Aceste schimbări urmăresc „modernizarea” programului de garantare a locurilor de muncă în mediul rural, conform declarațiilor ministrului agriculturii, Shivraj Singh Chouhan.
Finanțarea pentru anul fiscal 2024‑25
Guvernul a alocat 9,5 miliarde de dolari pentru MNREGA în anul curent. Distribuţia bugetară va depinde de:
- Capacitatea administrativă a statelor.
- Priorităţile de dezvoltare locale.
Statele cu structuri bine dotate pot procesa solicitările rapid și pot beneficia de o cotă mai mare din fonduri.
Reacţia societății civile și a experţilor
Economişti precum Jean Dreze avertizează că creşterea la 125 de zile este o „red herring”, dat fiind că în 2023‑24 doar 7 % dintre gospodăriile participante au atins pragul de 100 de zile. Un raport al LibTech India subliniază că majoritatea beneficiarilor nu depăşesc 30‑40 de zile de muncă anuală.
O scrisoare deschisă semnată de Olivier De Schutter, raportoare specială ONU pentru sărăcie extremă, susţine că modificarea finanţării ar putea submina dreptul legal garantat de MNREGA, considerând schema un model global de combatere a sărăciei.
Impactul asupra grupurilor vulnerabile
Programul de garantare a locurilor de muncă în mediul rural rămâne una dintre puține garanții legale pentru:
- Femei, care reprezintă peste 50 % din lucrătorii MNREGA.
- Membri din caste programate (SC) și triburi (ST), constituind circa 40 % din forţa de muncă.
Scăderea contribuţiei centrală ar putea reduce oportunităţile pentru aceste grupuri, în special în statele cu bugete limitate.
Provocările persistente ale schemei
În ciuda beneficiilor documentate – creşterea veniturilor beneficiarilor cu 14 % și reducerea sărăciei cu 26 % conform studiului Muralidharan‑Niehaus‑Sukhtankar – MNREGA se confruntă cu:
- Subfinanţare cronică și întârzieri în plata salariilor.
- Disparităţi regionale: Tamil Nadu a primit aproape 15 % din fonduri, în ciuda reprezentării sale scăzute în rândul săracilor.
Aceste discrepanţe indică că eficacitatea programului depinde în mare măsură de capacitatea administrativă a statelor.
Perspective privind dezvoltarea rurală
Studiile recente ale lui Ghatak, Jha şi Singh arată că creşterea participării forţei de muncă în mediul rural reflectă mai degrabă stresul economic decât generarea de locuri de muncă calitative. Dezvoltarea rurală sustenabilă ar necesita nu doar garanții de muncă, ci și investiţii în productivitatea agricolă și în sectoarele non‑agricole.
Concluzie
Programul de garantare a locurilor de muncă în mediul rural continuă să joace un rol crucial în viaţa a sute de milioane de indieni. Noile prevederi ale legii G‑RAM‑G ar putea aduce îmbunătăţiri, dar riscurile legate de redistribuirea finanţării şi de „centralizare” obligă la o monitorizare atentă. Pentru a evalua impactul real, este esenţială o informare continuă și un control transparent al implementării.
