Amalia Susana Tușa, o femeie de 90 de ani cu o energie debordantă și o curiozitate nesupusă trecerii timpului, continuă să dovedească că viața se trăiește din plin, indiferent de piedici. Studentă în anul trei la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, ea vorbește despre studiile, credința și luptele personale cu o pasiune contagioasă, ca și cum fiecare zi i-ar fi o nouă oportunitate de a învăța și a împărtăși experiențele vieții.
O viață marcată de încercări și răbdare
De la o vârstă fragedă, Amaliei i-a fost dat să traverseze momente deosebit de dificile. La doar trei ani, a suferit o encefalită severă care i-a lăsat sechele asupra vorbirii și mobilității, iar mama sa, o femeie luptătoare, a fost sprijinul fundamental în acea perioadă de incertitudine. Aceasta îi transmitea mereu că „trebuie să vină ceva mai bun,” o lecție de speranță și reziliență pe care a evenimentelor ulterioare a valorificat-o în mod constant.
Anii de după război au adus propria lor asprime. Tatăl Amaliei, fost polițist, a fost arestat în timpul represiunilor politice de la sfârșitul anilor ’40. A petrecut aproape doi ani în detenție, fără a i se putea dovedi vreo vină, dar acest stigmat social a pivotat profund cursul vieții tinerei. Amalia își aminetește încă cum a fost dată afară din examenul de admitere la facultate, din cauza originii sociale, păpându-i-o posibilitatea de a-și urma visurile în acea perioadă. „Originea socială conta enorm atunci. Am fost dată afară chiar din examenul de admitere,” povestește ea cu durere și sinceritate.
Rezistența în fața obstacolelor și credința ca pilon de echilibru
Stigmatul de „fiică de pușcăriaș” a fost o povară dificil de purtat, dar Amaliei nu i-a permis să devină o victimă a circumstanțelor. În schimb, a găsit modalități de a aduce lumină în viețile celor din jur. Își amintește de modul în care a ajutat un coleg să depășească devastarea pierderii soției, reușind să-i readucă zâmbetul pe buze chiar și în cele mai întunecate momente. Pentru ea, suferința și dificultățile au fost catalizatori pentru a deveni o persoană mai înțeleaptă și mai empatică.
Viața personală a fost la rândul său încercată de greutăți. La 19 ani, a încheiat prima căsătorie, o experiență dificilă, marcată și de stigmatul social al divorțului. Cu toate acestea, curajul să meargă mai departe a făcut-o să încerce de trei ori să-și construiască un nou drum amoros, pierderile și suferințele fiind totodată o lecție de rezistență. Soțul său marginalizat politic, decedat într-un accident, și alte relații tensionate, doar au consolidat convingerea ei că, indiferent de ispite, trebuie să continui lupta pentru demnitate și libertate sufletească.
În ciuda bolii – diagnosticul de scleroză multiplă – și a tuturor încercărilor, Amaliei nu i-a pierdut speranța. „Curajul nu înseamnă că nu tremură nimic în suflet. Tremură. Dar trebuie să învingi!” spune ea, cu un zâmbet senin. Pentru ea, credința este fundamentul stabil și indispensabil. Se spovedește frecvent și simte că Dumnezeu „își ține mâna deasupra capului” ei, asigurându-i sprijin în fiecare pas.
Rădăcini, societate și viziune asupra lumii contemporane
În prezent, studentă la teologie, Amaliei îi pasă profund de generațiile tinere. Privind cu amărăciune, dar și cu speranță, despre ce se întâmplă în jur, ea observă o scădere a curiozității și a respectului pentru valori precum punctualitatea și bunele maniere. Într-o societate veșnic în schimbare, ea crede că omenia și sinceritatea s-au diminuat, mai ales în mediul urban.
Deși face parte dintr-o comunitate greco-catolică, alegerile și convingerile sale sunt influențate de o înțelegere profundă a credinței ortodoxe, dar și de experiențele personale. Își păstrează, însă, un spirit critic, considerând că lumea devine mai superficială și mai ușor de manipulat. În fața acestor provocări, ea găsește echilibru în credință, în speranță și în dorința de a transmite valorile pe care le-a învățat de-a lungul vieții.
Dacă ar avea posibilitatea, Amaliei și-ar scrie propria poveste în carte, iar titlul ar fi “Supraviețuire”. Pentru ea, viața, cu toate urcușurile și coborâșurile sale, rămâne un dar prețios, pe care a ales să-l trăiască din plin și cu credință. La 90 de ani, continuă să privească înainte, înțeleaptă și plină de dragoste pentru tot ce i-a fost dat să experimenteze. Viața, spune ea, e frumoasă – totul depinde de felul în care alegem să o trăim.
Sursa: Mediafax
