Astronomii au descoperit semnale radio „imposibile” ale pulsarilor, o revelație care contrazice teoriile acceptate de decenii despre modul în care aceste obiecte cosmice emit radiație. Studiul arată că stelele neutronice, formate în urma colapsului stelelor masive, emite unde radio nu doar din apropierea poliilor, ci și din zonele periferice ale câmpului magnetic al acestora. Această descoperire aduce noi perspective asupra structurilor interne ale pulsarilor și modul în care funcționează radiația lor.
Pulsarii sunt stele neutronice, cele mai compacte și dense obiecte din Univers, rezultate în urma colapsului stelelor masive. Materialul lor gravitează cu viteze incredibile, ducând la o rotație extrem de rapidă, uneori de peste 700 de ori pe secundă. Aceste stele emite radiație de la poli, fascicule care se rotesc odată cu ele, creând o emisie periodică foarte precisă, de aici și denumirea de „pulsar”. Rotația precisă le permite utilizarea ca adevărați „ceasuri” cosmice, fiind extrem de utile pentru cercetările asupra spațiu-timpului și a radiației cosmice.
Echipa de cercetare a analizat observații radio provenite de la circa 200 de pulsari cu rotație rapidă, cunoscuți și ca pulsari de milisecundă. Rezultatele arată că aproximativ o treime dintre aceștia emit semnale radio din mai multe zone în afara polilor, contrar așteptărilor anterioare. În comparație, doar 3% dintre stelele neutronice cu rotație mai lentă prezintă astfel de emisii. Mai mult, impulsurile radio provenite din regiunile mai îndepărtate coincid cu exploziile de raze gamma detectate de Telescopul Spațial Fermi al NASA. Această corelație sugerează că radiațiile atât din zonele poli, cât și din periferii provin din același loc — zona numită „current sheet”, o regiune formată din particule încărcate, care se rotește odată cu steaua. Această descoperire arată că pulsarii nu mai sunt atât de simplu înțeleși, iar originea și distribuția radiației lor sunt mult mai complexe. Simon Johnston, cercetător la CSIRO din Australia, a explicat că detectarea semnalelor din zone diferite indică o structură mai complicată decât cea presupusă anterior.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste radiații provin atât din apropierea poliilor, cât și dintr-o regiune numită „current sheet”, situată mult mai departe de suprafața neutronică. Această zonă, deja recunoscută ca sursă de radiație gamma, pare a fi un punct de origine comună pentru undele radio emise de pulsari. O consecință a acestei descoperiri este că pulsarii de milisecundă ar putea fi mai ușor de detectat decât s-a crezut anterior. Deoarece undele radio sunt emise într-un fascicul mai larg, nu este nevoie ca acesta să fie perfect aliniat cu Pământul, ceea ce deschide noi posibilități pentru studierea acestor obiecte. Pe termen lung, aceste informații vor îmbunătăți tehnicile de observare și vor permite o mai bună utilizare a pulsarilor în determinarea undelor gravitaționale sau în alte aplicații științifice. Totuși, cercetătorii încă investighează modul în care impulsurile radio pot fi generate la distanțe atât de mari de stea și de mediul extrem din jurul său. Michael Kramer, de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie în Germania, a declarat că înțelegerea exactă a originii acestor semnale este esențială pentru folosirea pulsarilor ca instrumente de precizie. Rezultatele complete ale studiului au fost publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, oferindu-le oamenilor de știință un nou punct de plecare pentru cercetările viitoare legate de pulsari și structura lor complexă.Ce sunt pulsarii și cum funcționează emisia radio?
Descoperire surprinzătoare: semnale radio din zone periferice
Impactul pentru detectarea și înțelegerea pulsarilor
