Conform Economica: Grupul de economiști și profesori universitari coordonat de Daniel Dăianu a demontat o serie de mituri și erori de gândire legate de indicele ROBOR, relevând aspecte esențiale pentru înțelegerea funcționării pieței interbancare din România. Aceste clarificări survin pe fondul unor controverse recente, inclusiv amenda de peste 700 de euro aplicată băncilor de către Consiliul Concurenței pentru presupusă colaborare în stabilirea ROBOR la niveluri artificial ridicate.
Confuzii privind cotațiile și tranzacțiile
Una dintre cele mai frecvente confuzii vizează percepția că băncile ar cota dobânzi fictive mai mari la scadențele lungi, considerând că nivelul relevant ar fi cel de la scadențele scurte, unde au loc mai multe tranzacții efective. Această interpretare alimentează acuzațiile că ROBOR ar fi cotat „prea sus”, în special la scadența de 3 luni, frecvent utilizată în contractele de creditare.
Specialiștii subliniază însă două aspecte cruciale omise în această discuție. În primul rând, România se numără printre puținele state europene unde cotațiile de dobânzi sunt ferme, băncile fiind obligate să execute tranzacțiile la dobânzile cotate dacă se găsește o contrapartidă. În celelalte țări, cotațiile sunt, în general, doar indicative. În al doilea rând, absența tranzacțiilor pe scadențe lungi nu înseamnă că ratele cotate sunt fictive, ci doar că nu s-au găsit contrapartide dispuse să participe la acele tranzacții. Prin urmare, compararea ratelor ROBOR la scadențe scurte cu cele cotate, dar neexecutate, la scadențe mai lungi reprezintă o eroare de analiză.
Marjele controlate între ROBOR și ROBID
O altă eroare de percepție persistentă în mass-media este ideea că băncile ar putea manipula cotațiile ROBOR în sus, fără a afecta în vreun fel ROBID (dobânda la care atrag fonduri de la alte bănci), maximizându-și astfel profiturile. Realitatea este însă diferită. Regulile stabilirii ratelor ROBID și ROBOR prevăd o marjă clară între aceste două niveluri, menită să descurajeze comportamentele speculative.
O bancă ce ar încerca să aplice o rată ROBOR ridicată pentru plasarea fondurilor ar fi nevoită să accepte o rată ROBID similar ridicată pentru atragerea fondurilor, anulând astfel orice potențial câștig. Marjele maxime admise între ROBOR și ROBID sunt de 0,30 puncte procentuale pentru scadențe scurte, 0,35% pentru scadența de 3 luni și 0,40% pentru scadențe mai lungi. Acest mecanism elimină, practic, orice interes din partea băncilor de a supralicita ratele ROBOR.
Impactul ROBOR asupra deponenților și creditorilor
Creșterea ROBOR, prin mișcarea sa în tandem cu ROBID, îi dezavantajează pe debitorii cu credite cu dobândă variabilă, dar îi avantajează pe deponenții bancari. Consiliul Concurenței pare să aibă o viziune restrictivă asupra „consumatorilor de servicii bancare”, incluzând aici doar debitorii, nu și creditorii (deponenții), aceștia din urmă reprezentând o categorie semnificativă de utilizatori ai serviciilor bancare.
La sfârșitul anului 2025, numărul deponenților garantați în România depășea 16,3 milioane, dintre care aproximativ 15 milioane persoane fizice, în timp ce numărul creditelor se ridica la 6,8 milioane. Valoarea totală a depozitelor depășea cu circa 30% valoarea creditelor acordate de sistemul bancar.
Cooperarea interbancară pentru descoperirea dobânzilor
Procesul de stabilire a dobânzilor zilnice implică o transparență a cotațiilor pentru toți participanții. Băncile comerciale se confruntă cu o asimetrie informațională legată de volumul exact al lichidității din sistem. Acest proces de cooperare, care nu presupune coordonarea deciziilor, permite o estimare mai corectă a lichidității și, implicit, a nivelului adecvat al dobânzilor.
Fără acest mecanism, cotațiile băncilor ar putea diverge și mai mult, amplificând riscul unor valori extreme ale ROBOR. Astfel, pe lângă concurența benefică, cooperarea între bănci joacă un rol important în asigurarea stabilității pieței.
Erori matematice în calculul prejudiciului
Metodologia propusă de Consiliul Concurenței pentru calculul prejudiciului pornește de la diferența dintre ROBOR la 3 luni și media ponderată a tranzacțiilor interbancare, extrapolând apoi această diferență pe perioade viitoare. Aceasta reprezintă o eroare matematică, deoarece panta curbei randamentelor nu este constantă în timp, fiind influențată de factori macroeconomici, monetari și specifici fiecărei bănci.
Pe lângă această eroare, se consideră fictive cotațiile ROBOR la 3 luni doar pentru că nu au fost executate într-o anumită zi, sau se pretinde implicit apropierea ratelor ROBOR la scadențe scurte de cele la scadențe lungi. Afirmația că ratele au fost stabilite la un nivel superior este validă doar dacă există un reper al unui nivel „corect” al acestora, lucru care lipsește în lipsa unei metodologii clare.
Implicația este că nu există o metodologie validă pentru a stabili o valoare „corectă” a prejudiciului, mai ales în contextul în care fiecare credit are caracteristici unice.
Sursa: Economica
