Cât de mult plânge un om în medie și ce efecte are plânsul asupra stării emoționale, sunt întrebări mai puțin investigate științific, deși plânsul este adesea perceput ca o metodă de eliberare emoțională. Un studiu recent publicat în revista Collabra: Psychology aduce noi perspective asupra acestui comportament uman, analizând frecvența, motivele și impactul lui asupra indivizilor.
Cât de mult plânge un om, în medie?
Rezultatele cercetării arată că, în medie, femeile plâng aproape de două ori mai des decât bărbații, înregistrând în jur de 5,8 episoade de plâns pe lună, comparativ cu doar 2,6 la bărbați. Durata episoadelor diferă și ea semnificativ, femeile plângând în medie 7,7 minute, în timp ce bărbații doar 3,9 minute. Aceste diferențe sugerează nu doar frecvența crescută, ci și intensitatea mai mare a episoadelor la femei.
Stieger, profesor de psihologie la Universitatea Karl Landsteiner, a menționat că plânsul este un comportament de bază al ființei umane și a rămas surprins de lipsa cercetărilor din mediul academic. Studiul a analizat motivele pentru care oamenii plâng, iar diferențele de gen s-au dovedit a fi relevante. Bărbații plâng mai frecvent ca reacție la sentimente de neputință sau influențate de conținut media, cum ar fi filme triste, în timp ce femeile plâng mai des din cauza singurătății sau a tribulațiilor emoționale.
Impactul plânsului asupra stării emoționale
Deși frecvența episoadelor este ridicată, cercetătorii nu au găsit dovezi clare că plânsul aduce neapărat o eliberare imediată a tensiunii emoționale. În schimb, efectele plânsului depind în mare măsură de motivul declanșator. În cazul lacrimilor provocate de conținut media, s-a observat o reducere a emoțiilor negative ulterioare, indicând o posibilă funcție terapeutică. În schimb, lacrimile generate de singurătate sau senzația de copleșire au fost asociate cu stări emoționale mai negative și persistente.
Stieger a declarat că studiul a fost conceput pentru a oferi o perspectivă mai obiectivă asupra plânsului, însă limitările sunt evidente. Eșantionul a fost relativ mic, iar datele s-au bazat exclusiv pe autoevaluări, ceea ce poate influența acuratețea rezultatelor. De asemenea, emoțiile intense pot fi experimentate chiar și fără manifestarea efectivă a plânsului, aspect dificil de măsurat prin metode autoapreciative.
Ce nu a putut surprinde studiul
O limitare majoră a studiului a fost incapacitatea de a compara efectele plânsului cu cele ale reacțiilor emoționale similare care nu implică plânsul. Cercetătorii au subliniat că ar putea dura zile până ca efectele benefice ale plânsului să devină evidente, iar această perspectivă nu a fost încă explorată pe deplin. Ei au sugerat că următoarele cercetări să analizeze starea emoțională pe o perioadă mai lungă după episoades de plâns.
În ciuda rezultatelor, Stieger a spus că nu sunt planificate alte studii pe acest subiect în prezent, însă metoda utilizată în acest studiu ar putea fi adaptată pentru alte cercetări asupra comportamentului uman în viața cotidiană.
Deși plânsul este adesea privit ca un semn de vulnerabilitate sau slăbiciune, cercetările recente sugerează că reacțiile și motivele pentru care plângem sunt variate și influențate de factori culturali și individuali. În cazul în care plânsul este cauzat de conținut media, efectele sale pot fi frustrări sau eliberare, în timp ce lacrimile generate de singurătate pot agrava starea emoțională a unei persoane. În tot acest context, studiile despre plâns rămân încă la început, iar cercetările viitoare sunt așteptate pentru a clarifica pe deplin rolul și beneficiile acestui comportament universal. La începutul anului 2023, cercetătorii au anunțat că planifică extinderea studiului pentru a monitoriza mai îndeaproape reacțiile emoționale pe o perioadă de zile, pentru a înțelege mai bine efectele pe termen lung ale plânsului.
