Păsările care investesc mai multă energie în reproducere trăiesc mai puțin, potrivit unui studiu recent. Cercetătorii de la Universitatea din Exeter din Anglia au descoperit că prepelițele japoneze care depun ouă mai mari au o durată de viață mai scurtă decât cele care depun ouă mai mici. Concluzia generală? Un efort reproductiv mai mare este asociat cu o viață mai scurtă.
Pasarile, sacrificiul reproducerii
Studiul a fost realizat prin selecție artificială, împărțind prepelițele în două grupuri. Unul a fost selectat pentru a depune ouă mai mari, iar celălalt pentru ouă mai mici. Deoarece aceste păsări nu își îngrijesc puii după eclozare, energia investită în ouă este factorul principal. Puii proveniți din ouă mai mari au șanse mai mari de supraviețuire. După cinci-șase generații, rezultatele au fost clare. Femelele care produceau ouă mari au îmbătrânit mai repede și au trăit cu aproximativ 20% mai puțin decât cele cu ouă mici. Această descoperire susține o teorie fundamentală a evoluției: investiția mare în reproducere vine cu prețul unei vieți mai scurte.
Mecanismul din spatele longevității
Explicația stă în modul în care organismul alocă resursele. Fie investește energie în reproducere, fie în „întreținerea” propriei stări. Cercetările anterioare au arătat că prepelițele care investesc mai mult în ouă au o capacitate mai redusă de reparare celulară și un sistem imunitar mai slab. În ultima generație analizată, femelele cu ouă mari au avut o durată medie de viață de 595 de zile, comparativ cu cele cu ouă mici, care au trăit în medie 770 de zile. În cazul masculilor, rezultatele nu au fost concludente. Durata studiului nu a fost suficientă pentru a determina efectele selecției asupra longevității lor.
Implicații și perspective
Studiul, publicat în revista Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, oferă dovezi clare ale existenței variațiilor genetice în efortul reproductiv și ritmul de îmbătrânire. Aceste trăsături sunt strâns legate și pot evolua rapid. Este primul studiu care testează această ipoteză la o specie de vertebrate, utilizând selecția artificială. Rezultatele evidențiază importanța compromisurilor pe care organismele vii le fac, alocând resurse limitate între diferite funcții biologice.
