Conform Playtech.ro: Descoperire medicală: ADN-ul extracromozomial, ținta potențială pentru tratamentul cancerului
Cercetătorii britanici au identificat o vulnerabilitate în structura ADN-ului extracromozomial (ecDNA), fragment persistent în celulele canceroase, care ar putea deschide noi căi terapeutice în lupta împotriva unor forme agresive de cancer. Descoperirea, publicată în prestigioasa revistă Nature, se concentrează pe o enzimă crucială în repararea acestor fragmente ADN, oferind o perspectivă promițătoare pentru medicina de precizie.
EcDNA: Generator al agresivității tumorale
În mod obișnuit, materialul genetic al unei celule este organizat în cromozomi. Totuși, în anumite celule canceroase, apar fragmente circulare de ADN aflate în afara nucleului, denumite ecDNA. Aceste structuri pot conține numeroase copii ale genelor care stimulează creșterea tumorală, cunoscute sub denumirea de oncogene.
Studiul arată că ecDNA este prezent în aproximativ 17% dintre cancerele umane și poate contribui semnificativ la comportamentul agresiv al tumorilor, la apariția rezistenței la tratament și la diversitatea genetică din interiorul aceleiași tumori. Datorită modului diferit de distribuție în timpul diviziunii celulare, comparativ cu cromozomii clasici, celulele canceroase pot acumula cantități variate de ecDNA. Această instabilitate genetică conferă tumorilor o adaptabilitate crescută.
Punctul slab al ecDNA dezvăluit de cercetători
Echipa condusă de DAVID BILLING a identificat regiuni specifice din ecDNA, bogate în secvențe repetitive TA, care sunt deosebit de susceptibile la deteriorări și rupturi. Celulele canceroase dispun de mecanisme de reparare, printre care și procesul numit „microhomology-mediated end joining” (MMEJ). O enzimă esențială în acest proces este POLθ (polymerase theta).
Prin perturbarea acestui mecanism de reparație, cercetătorii au observat o scădere a cantității de ecDNA și o acumulare crescută de deteriorări în fragmentele circulare, conducând la o instabilitate accentuată. Pentru celulele canceroase care depind de oncogenele transportate de ecDNA pentru supraviețuire și dezvoltare, acest lucru are un impact direct asupra capacității lor de proliferare.
Aceste rezultate sugerează că inhibarea enzimei POLθ ar putea deveni o strategie viabilă pentru a destabiliza selectiv ecDNA. Această abordare se aliniază cu principiile medicinei de precizie, unde tratamentele țintite exploatează caracteristici specifice ale tumorilor, evitând astfel afectarea celulelor sănătoase care se divid rapid. Analiza ADN-ului tumoral circulant, pentru identificarea mutațiilor și personalizarea terapiilor, reprezintă o direcție importantă în acest sens.
Perspective și provocări
Deși rezultatele sunt încurajatoare, este esențial de subliniat că acestea nu reprezintă apariția unui nou tratament disponibil imediat pentru pacienți. Cercetarea a identificat o vulnerabilitate biologică și propune inhibarea POLθ ca o potențială strategie terapeutică pentru tumorile dependente de ecDNA. Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina siguranța și eficacitatea acestei abordări în diverse tipuri de cancer.
Investigațiile viitoare vor viza validarea acestor descoperiri în modele preclinice și, ulterior, în studii clinice. Obiectivul pe termen lung este dezvoltarea unor terapii personalizate, care să vizeze specific ecDNA, minimizând efectele secundare asupra organismului. Cercetarea în acest domeniu continuă, cu scopul de a oferi noi speranțe pacienților diagnosticați cu forme agresive de cancer.
Dezvoltarea medicamentelor care vizează specific POLθ este deja în curs, implicând companii farmaceutice.
Sursa: Playtech.ro
