O catastrofă demografică misterioasă a zguduit Europa în urmă cu 5.000 de ani, dezvăluie o nouă cercetare. O echipă de oameni de știință a analizat ADN-ul antic extras din morminte din Franța, aruncând o lumină nouă asupra unui eveniment dramatic care a dus la dispariția unor populații și la apariția altora noi. Descoperirile sugerează că Europa Neolitică a fost martora unor schimbări radicale.
O populație în declin misterios
Studiul, publicat recent, se bazează pe analiza ADN-ului de la 132 de indivizi înhumați într-un mormânt din apropiere de Bury, Franța. Această analiză genetică a relevat o ruptură clară între cele două faze de înmormântare, sugerând că populațiile care au folosit mormântul înainte și după declin erau diferite. „Putem vedea o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite”, a explicat geneticianul Frederik Seersholm de la Universitatea din Copenhaga, autorul principal al studiului. Această schimbare majoră a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n.
Înainte de acest declin, populațiile crescuseră, agricultura înflorea și tehnologia se dezvolta. Cu toate acestea, ceva a declanșat o schimbare dramatică. În multe regiuni, populațiile locale de fermieri au dispărut, fiind înlocuite de oameni cu ascendență din stepele eurasiatice. Mormântul de la Bury a servit drept loc de înmormântare colectivă în această perioadă de transformare. Cercetătorii au descoperit că prima fază de înmormântare conținea un număr neobișnuit de mare de persoane decedate la o vârstă fragedă.
Cauze posibile: boli, foamete, conflicte
Semnele de mortalitate ridicată au ridicat semne de întrebare. „Acest tipar de mortalitate nu este ceea ce ne așteptăm să vedem într-o populație normală și sănătoasă”, a subliniat arheologul Laure Salanova de la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice. Aceasta sugerează că ar fi putut avea loc un eveniment catastrofal, cum ar fi o boală, foamete sau un conflict. Analiza genetică a identificat, de asemenea, ADN de la diverși agenți patogeni, inclusiv Yersinia pestis, bacteria responsabilă pentru ciumă.
Cea de-a doua fază de înmormântare a arătat legături genetice puternice cu sudul Franței și Peninsula Iberică. Acest lucru sugerează o migrație și o recolonizare din aceste regiuni către Bazinul Parisului. În plus, relațiile dintre cei decedați au fost revelatoare: înainte de declin, persoanele erau strâns înrudite, sugerând o comunitate unită. După declin, au fost observate legături mai slabe, indicând o densitate mai mică a populației.
Noi date despre o perioadă de turbulențe
Datele colectate sugerează o populație aflată sub presiuni multiple, urmată de înlocuirea populației după atenuarea acestora. Deși este neclar cât de fidel se aplică acest model la scară largă, el oferă o imagine a unei perioade de perturbare generalizată pe continentul european. De notat este și faptul că, în aceeași perioadă, s-a observat o extindere a pădurilor, care a dus la diminuarea terenurilor agricole, în general asociată cu o scădere a activității umane.
Cercetarea oferă noi perspective asupra unei perioade cruciale din istoria europeană și ridică întrebări importante despre dinamica populației și impactul factorilor de mediu și al bolilor asupra dezvoltării umane. Studiul a fost publicat în revista „Nature Ecology & Evolution”.
