Profesorul Cristian Socol avertizează că discuțiile despre vânzarea de participații suplimentare în companii strategice trebuie abordate cu prudență, depășind simpla necesitate de finanțare a bugetului public. Analiza sa detaliată ridică semne de întrebare cu privire la oportunitatea unor astfel de mișcări în contextul actual.
Întrebări și răspunsuri despre vânzarea de acțiuni ale companiilor profitabile
Listarea companiilor la Bursă este, în principiu, o strategie corectă, dar profesorul Socol evidențiază necesitatea unei analize atente în cazul companiilor de stat deja listate și extrem de profitabile. El subliniază că, din comunicatele guvernamentale, nu reiese clar care sunt motivele economice solide care ar justifica vânzarea suplimentară de acțiuni la aceste societăți. În cazul companiilor strategice, pierderea controlului statului ar putea genera vulnerabilități și amenințări greu de estimat.
Profesorul Socol a prezentat date concrete despre performanțele financiare ale acestor companii. Hidroelectrica a raportat venituri de 9,6 miliarde lei și un profit net de 3,37 miliarde lei în 2023. Romgaz a înregistrat venituri de 8,7 miliarde lei și un profit net de 3,34 miliarde lei. Transgaz a avut un profit net de 0,9 miliarde lei, de două ori și jumătate mai mare decât în 2024. CEC Bank, doar în prima jumătate a anului 2025, a obținut un profit de 0,3 miliarde lei.
Impactul vânzării asupra bugetului și controlului statului
Socol argumentează că vânzarea de acțiuni suplimentare nu va ajuta la reducerea deficitului bugetar, ci dimpotrivă, îl va adânci. Banii obținuți din listări intră într-un cont separat, neafectând direct veniturile bugetare. În plus, pe viitor, deficitul se va accentua, deoarece o parte din profiturile nete ale acestor companii, care în prezent ajung la buget, nu vor mai fi disponibile.
O altă preocupare majoră este legată de pierderea controlului statului asupra companiilor strategice. Listarea suplimentară a acțiunilor ar putea duce la scăderea participației statului sub pragul critic. Statul ar putea pierde posibilitatea de a influența deciziile strategice importante, confruntându-se cu un posibil drept de veto din partea acționarilor minoritari. În cazul Salrom, statul ar putea pierde majoritatea simplă, iar la Transgaz, o eventuală vânzare a unui pachet minoritar ar putea conduce, de asemenea, la scăderea ponderii deținute de stat sub 50%.
Contextul strategic și măsurile altor state europene
Profesorul Socol atrage atenția asupra necesității avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și al Consiliului Național pentru Apărare (CNSM) înainte de propunerea de listare a unor pachete sau pachete minoritare la companii strategice. Aceste companii activează în sectoare critice, definite ca atare în Strategia Națională de Apărare a României 2025-2030 (SNAR). Energia este considerată un instrument geopolitic și o potențială vulnerabilitate strategică.
Socol compară abordarea României cu măsurile adoptate de alte state europene. Acesta menționează Franța, care păstrează drepturi speciale în companiile strategice, Italia, care utilizează sistemul „golden power”, și Germania, care controlează investițiile străine. În pofida crizei post-pandemice, Polonia a creat campioni naționali de stat și a readus infrastructura critică sub control public.
În prezent, nu există un jalon clar în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) care să impună listarea suplimentară a companiilor strategice.
