Oamenii de știință încearcă să înțeleagă de ce o parte din ADN-ul neanderthalienilor continuă să existe în genomul oamenilor moderni, cu impact semnificativ asupra sănătății mentale. Cercetările recente arată că, deși selecția naturală a eliminat o mare parte din materialul genetic moștenit de la strămoșii noștri antici, anumite segmente genetice de Neanderthal încă ne influențează structura creierului, contribuind la tulburări precum schizofrenia și depresia.
În urmă cu aproximativ 40.000 de ani, specia Homo sapiens s-a încrucișat cu neanderthalienii, preluând o parte din ADN-ul acestora. Totuși, creierele neanderthalienilor nu erau identice cu ale noastre, lipsindu-le forma globulară caracteristică speciei Homo sapiens. Prin urmare, cercetătorii bănuiesc că multe dintre genele moștenite aveau efecte dăunătoare asupra dezvoltării neurologice și au fost eliminate de-a lungul timpului.
În ciuda acestui proces de selecție naturală, aproximativ două procente din genomul populațiilor actuale non-africane continuă să fie alcătuit din ADN de Neanderthal. Această constatare a determinat savanții să investigheze impactul acestui material genetic asupra funcționării creierului uman.
Impactul genetic asupra creierului
Pentru a înțelege mai bine efectele acestui ADN străvechi, cercetătorii au analizat scanări cerebrale de la aproximativ 40.000 de persoane din Marea Britanie, corelând sute de trăsături neurologice diferite cu variante genetice derivate de la neanderthalieni. Rezultatele, care urmează să fie evaluate de experți, au evidențiat 28 de poziții separate în genom unde ADN-ul de Neanderthal pare să modifice dezvoltarea neurologică.
Cea mai semnificativă dintre acestea vizează o genă de pe cromozomul 14, numită DAAM1, care prezintă variante de Neanderthal ce modelează 39 de trăsături morfologice diferite în cadrul cortexului occipital și parietal. Descoperirile sugerează că ADN-ul neanderthalian are un rol în organizarea creierului. Interesant, variațiile genetice pot avea și efecte protective.
ADN-ul de Neanderthal în această poziție a genomului are, de asemenea, un efect protector împotriva schizofreniei. Pe de altă parte, variantele genetice legate de o genă de pe cromozomul 4, numită PRDM5, par să contribuie la subțierea cortexului frontoparietal și cresc susceptibilitatea la depresie severă, dependență și tulburări de personalitate.
Genele neanderthaliene și riscul de afecțiuni neuropsihiatrice
Concluziile studiului arată că unele dintre aceste variante genetice au scăpat de influența selecției naturale. Ele modelează organizarea corticală și conectivitatea în moduri subtile, dar semnificative din punct de vedere biologic, cu consecințe asupra condițiilor neuropsihiatrice precum schizofrenia și depresia.
O altă genă, numită LC13A3, prezintă, de asemenea, variante de Neanderthal care pot interfera cu structura substanței albe, ducând posibil la o afecțiune numită leucoencefalopatie și declanșând „crize neurologice episodice”. Cercetările continuă pentru a înțelege pe deplin complexitatea interacțiunii dintre genomul neanderthalian și sănătatea mintală a oamenilor moderni.
