O nouă teorie propune o explicație pentru supraviețuirea unor stele compacte în apropierea găurii negre supermasive din centrul GALAXIEI noastre, sugerând că un câmp magnetic puternic ar putea împiedica distrugerea acestora. Cercetarea, publicată recent într-o revistă de specialitate, aduce o perspectivă inedită asupra interacțiunii complexe dintre materie întunecată, găuri negre și câmpuri magnetice într-un mediu extrem.
Ideea principală este că, în anumite condiții, materia întunecată s-ar putea acumula în interiorul unei stele compacte, conducând la formarea unei mici găuri negre endoparazitare (EBH) în nucleul acesteia. Odată formată, gaura neagră ar începe să atragă și să consume materia stelară din jur. Rezultatul obișnuit ar fi distrugerea stelei. Totuși, observațiile din centrul GALAXIEI sugerează că nu toate stelele sunt supuse acestui destin.
Magnetismul, factorul cheie
În centrul GALAXIEI, stelele trăiesc într-un mediu extrem de dens, în jurul găurii negre supermasive Sagittarius A. Gravitația puternică, radiațiile și materia întunecată interacționează aici în moduri complexe. Deși este un „laborator natural” pentru studiul astrofizicii, această regiune prezintă o enigmă. Observațiile arată că multe stele compacte, care ar trebui să fie vulnerabile la distrugerea de către găuri negre interne, încă supraviețuiesc.
Un indiciu important vine de la magnetarul PSR J1745-2900, situat foarte aproape de Sagittarius A. Magnetarii sunt stele neutronice cu câmpuri magnetice extrem de puternice, dar și stabile. Supraviețuirea lor nu se potrivește cu așteptările legate de distrugerea rapidă cauzată de o gaură neagră internă. În plus, există dovezi ale unei abundențe de pitice albe puternic magnetizate în apropiere de centrul galactic, în timp ce pulsarii obișnuiți par să fie subreprezentați.
Cercetătorii sugerează că magnetismul ar putea fi factorul decisiv. Stelele compacte pot genera unele dintre cele mai puternice câmpuri magnetice din univers. Aceste câmpuri pot influența semnificativ modul în care materia se mișcă, mai ales în procesele de acumulare. Ele pot direcționa, redistribui sau chiar suprima fluxul de materie către obiectele compacte.
Transmutare oprită magnetic
Noua teorie, numită „transmutare oprită magnetic” (MAT), propune că, dacă o gaură neagră se formează în nucleul unei stele puternic magnetizate, aceasta nu crește în mod necontrolat. Câmpurile magnetice puternice din jurul găurii negre exercită presiune și tensiune, opunându-se fluxului de materie către gaura neagră. Acest lucru încetinește sau chiar oprește creșterea găurii negre.
Astfel, steaua poate supraviețui pentru o perioadă mult mai lungă, rămânând observabilă. Stelele cu câmpuri magnetice interne puternice sunt protejate de distrugerea rapidă, în timp ce cele cu câmpuri slabe sunt mai vulnerabile. Această perspectivă oferă o nouă modalitate de a înțelege găurile negre, nu doar ca „consumatoare” de materie, ci și ca fiind influențate de mediul în care se află.
Teoria MAT ar putea explica de ce anumite tipuri de stele compacte sunt mai frecvente în centrul galactic decât altele. Această înțelegere ar putea schimba modul în care oamenii de știință interpretează datele despre populațiile stelare din apropierea găurii negre supermasive, Sagittarius A.
