Mohammad Mohaddessin, un contestatar de-o viață al regimului de la Teheran, este de părere că Statele Unite nu pot răsturna conducerea clericală a Iranului prin acțiuni militare, ci prin revolta populară și rezistența internă. Într-un interviu recent, acesta a subliniat importanța unei strategii bazate pe mobilizarea internă, considerând că intervențiile externe nu sunt suficiente pentru a schimba regimul. Mohaddessin, fost deținut politic, a evocat și experiența dură a închisorii în timpul regimului șahului.
Strategia de schimbare a regimului iranian
Mohammad Mohaddessin, născut în 1955, a petrecut peste cinci decenii opunându-se dictaturii din Iran. A fost arestat în 1975 și a stat în închisoare timp de patru ani. Acesta susține că o intervenție militară americană, similară cu cea din Irak, este improbabilă în contextul politic actual. El a menționat că pentru a ocupa Teheranul ar fi nevoie de sute de mii de soldați, o acțiune dificilă și costisitoare.
În viziunea sa, strategia eficientă pentru schimbarea regimului se bazează pe doi piloni principali: revolta publică și mișcarea de rezistență organizată. Mohaddessin a subliniat nemulțumirea adâncă a populației iraniene, exacerbată de inflația ridicată și șomaj. Consideră că populația dorește libertate și democrație, ceea ce face revolta populară un factor important.
Rolul Uniunii Europene în contextul conflictului
Discuția a abordat și rolul Uniunii Europene în soluționarea conflictului din Iran. Mohaddessin consideră că țările europene pot juca un rol pozitiv prin solicitarea încetării focului și prin susținerea schimbării de regim. Diplomatul a accentuat necesitatea ca liderii europeni să recunoască dreptul poporului iranian de a-și alege propriul guvern.
În opinia sa, o abordare echilibrată din partea UE trebuie să combine eforturile de pace cu recunoașterea aspirațiilor democratice ale poporului iranian. Acesta a menționat că o simplă solicitare de încetare a focului favorizează, de fapt, regimul de la Teheran.
Amintiri din închisoare și prețul libertății
Interviul a inclus și o evocare a experienței lui Mohaddessin în timpul încarcerării. A descris condițiile din închisoare, subliniind tortura fizică și psihologică la care erau supuși deținuții. Mohaddessin a rememorat momentele grele, precum despărțirea de prizonierii condamnați la moarte.
Acesta a subliniat că a rezistat torturii, văzând în aceasta prețul libertății și al demnității. A accentuat importanța participării active a cetățenilor la viața politică, considerând că este un aspect esențial al oricărei societăți democratice.
