Dieta și modul de viață al comunităților preistorice din nord-centrul Poloniei, revelate prin gene vechi de 3.000 de ani O echipă internațională de arheologi și antropologi a reușit să aprofundeze înțelesurile din spatele vieții sociale și a obiceiurilor alimentare ale comunităților preistorice din nord-centrul Poloniei, folosind tehnologii avansate de analiză a ADN-ului antic

În ce fel se hrăneau și cum se adaptau comunitățile preistorice din Polonia?

Rezultatele analizei ADN-ului antic și ale măsurătorilor izotopice ale azotului și carbonului au revelat rezultate surprinzătoare. Descoperirile arată că, în ciuda influențelor din alte părți ale Europei Centrale, aceste populații pășeau animalele în păduri și văi umede, mai degrabă decât pe terenuri agricole cultivate de fermieri. Într-un mod paradoxal, animalelor li se oferea spațiu de pășunat în zone marginale, în afara terenurilor fertile, folosite de comunitățile agricole învecinate, ceea ce indică o societate care a menținut o anumită autonomiere în comunitățile sale locale. Timp de aproximativ 3.000 de ani, între 4100 și 1230 î.Hr., aceste culte ale vieții au evoluat, dar au rămas fidele unor practici de subzistență adaptate mediului în care trăiau, arată cercetătorii.

Cu toate acestea, cercetările au dezvăluit și un alt aspect esențial privind modul în care aceste comunități își procurau hrana. În ciuda adoptării timpurii a cerealelor precum meiul, care ulterior a devenit un aliment de bază în întreaga Eurasie, nord-centrul Poloniei a urmat o cale mai variată. Analizele izotopice au confirmat faptul că anumite grupuri consumau cereala în mod frecvent, în timp ce alții o evitau complet, păstrând o dietă predominant bazată pe carne și alte resurse locale. În plus, diferențele în practicile funerare și în mobilierul mormintelor au ilustrat că aceste grupuri păstrau o identitate distinctă, aproape ca și cum diferențele culturale și sociale s-ar fi evidențiat și în alimentație.

Diversitatea socială și adaptarea la mediul dificil

Modelele dietetice și de practici funerare indică o societate în care accesul la proteine animale și bunuri funerare avea o strânsă legătură cu statutul social. În anumite cazuri, analizarea colagenului osos a arătat că anumite persoane aveau o dietă mai bogată în proteine, ceea ce sugerează existența unor diferențe sociale în această societate preistorică. De altfel, mormintele conțineau bunuri limitate sau modeste, dar care, împreună cu analizele ADN, relevau un sistem de ierarhii sociale simplificate, dar clar stabilite.

Dincolo de aceste detalii, studiul subliniază adaptabilitatea acestor comunități, care evoluau în mod independent față de restul Europei Centrale, în timp ce răspundeau la provocările mediului. Într-un peisaj unde migrațiile din stepele estice și răspândirea cerealelor precum meiul au influențat în mod decisiv alte zone, nord-centrul Poloniei a dezvoltat o economie proprie, bazată pe resursele locale și pe practici culturale unice, fiind un exemplu de diversitate și reziliență.

Pe măsură ce unele comunități au început să consume meiul după 1200 î.Hr., alte grupuri au ales să păstreze tradițiile vechi, reflectând complexitatea și pluralitatea identitară a acestor societăți. Diferențele în practici funerare și în dietă nu sunt întâmplătoare, ci indică o societate care, în ciuda izolării relative, s-a adaptat și a evoluat, păstrând totodată elemente de continuitate.

În fața acestor evidențe, perspectivele viitoare ale cercetării se îndreaptă către înțelegerea mai profundă a modului în care structurile sociale, obiceiurile și practicienile culturale din preistorie influențau și erau influențate de mediul înconjurător. Analizele genetice vor continua să ofere informații prețioase despre modul în care societățile din trecut s-au format, s-au organizat și s-au adaptat la schimbări, creând astfel un portret complex al vieții în Europa centrală de acum mii de ani.

Sursa: Descopera