România în fața provocărilor de securitate: lipsa de înzestrare, industrie națională deficitară și vulnerabilități strategice
Pentru prima dată de la căderea regimului comunist, România se confruntă cu o serie de provocări majore în domeniul apărării, antique și structuri strategice, ce pot influența grav starea de securitate națională. Într-un interviu recent, generalul Dan Grecu, expert în securitate și apărare, a atras atenția asupra dificultăților cu care se confruntă armata, dar și asupra direcțiilor necesare pentru restabilirea unei poziții solide pe frontul de securitate regional.
Evoluția și blocajele industriei de apărare
Grecu a subliniat cât de mult a scăzut nivelul de înzestrare după 1989, adesea comparând situația actuală cu cea de dinainte de căderea regimului comunist, când, deși tehnologia era veche, existentul era în număr și era folosit ca bază pentru modernizare. În opinia sa, „Armata României a suferit groaznic din punctul de vedere al înzestrării după 1989. Nu că înainte de ’89 ar fi fost super-tehnologie, dar măcar exista cantitate”.
Însă, o problemă acută o reprezintă dependența de tehnologie importată şi lipsa unei strategii naționale pentru producția autohtonă. În timp ce Polonia a reușit să-și dezvolte propria industrie de apărare, România continuă să importe echipamente, adesea etichetate greșit ca fiind învechite sau depășite. Grecu susține că „din ceea ce am văzut eu pe listă, tot ce este acolo reprezintă opțiuni bune”, dar adaugă că succesul depinde de implicarea politică și de adoptarea unei politici clare pentru înlocuirea importurilor cu producție locală.
Lipsa unei economii de apărare solide și a unei politici strategice coerente a fost criticată dur; generalul afirmând direct că „Este o problemă de securitate națională” ca România să rămână dependentă de factori externi. În plus, eforturile de a angaja parteneri publici și privați pentru revitalizarea industriei locale, exemplificate de proiectul VLAH, primul vehicul blindat 4×4 fabricat în România, nu sunt suficiente dacă nu se dezvoltă și un cadru legislativ și logistic coerent. În opinia sa, „Poate să fie parteneriat public-privat, poate să fie numai privat”, dar e nevoie de o viziune pe termen lung.
Achiziții și modernizare: realități și dezinformări
Un alt punct esențial îl constituie achizițiile militare și percepțiile legate de acestea. În fața zvonurilor că România risipește bani pe echipamente vechi, Grecu a clarificat: „Nu sunt vechi. Din acest punct de vedere nu sunt de acord. În primul rând, să spunem ce înseamnă vechi. Poți să folosești un echipament militar apărut acum 20-30 de ani. Cam aceasta este durata de viață normală a unui echipament. Dar acest lucru nu înseamnă că acel echipament nu evoluează în timp.” El subliniază că toate opțiunile aflate pe masa achizițiilor reprezintă un pas în direcția bună, pentru că „orice se achiziționează este bun” și „orice buget alocat înzestrării este necesar”.
Un aspect esențial pentru viitor îl reprezintă integrarea tehnologiei avansate, precum dronele și sistemele de război electronic. În contextul războiului din Ucraina, observăm o „dronizare” tot mai accentuată pe câmpul de luptă, dronele ieftine și versatile fiind capabile să neutralizeze ținte grele precum tancurile de milioane de dolari. Grecu remarcă această tendință și subliniază nevoia ca România să colaboreze cu vecinii ucraineni pentru a-și dezvolta propriile capabilități.
Vulnerabilități, flancuri și provocări strategice
Cât privește situația geostrategică, generalul evidențiază că atenția NATO se concentrează în prezent mai mult pe flancul nord-estic, din cauza noii implicări a Finlandei și Suediei în alianță. La nivelul landscape-ului regional, România trebuie să conștientizeze vulnerabilitățile din Marea Neagră, unde investițiile în forțele navale au rămas în urmă, iar constrângerile impuse de Convenția de la Montreux limitează mobilitatea navelor NATO. În opinia sa, „soluția strategică” pentru această regiune este consolidarea apărării de coastă prin rachete, drone și artilerie, pentru a opri accesul inamicilor.
Printre vulnerabilitățile cele mai grave se află și nevoia de a-și dezvolta portul Constanța pentru a evita pierderea relevanței economice în fața altor porturi regionale, precum cele din Bulgaria. Dacă aceste lipsuri vor persista, în timp, România riscă să devină o țară vulnerabilă nu doar pe plan militar, ci și economic.
Impactul conflictului din Orientul Mijlociu și lecțiile din Ucraina
O dată cu escaladarea tensiunilor în Orientul Mijlociu, în special după atacurile recente din Iran, Grecu a precizat că livrările de echipamente critice, precum sistemul Patriot, vor suferi întârzieri. „Aprovizionarea noastră și a altora va fi întârziată”, a afirmat el, explicând că producția americană de interceptori este limitată și se află în proces de extindere, dar nu poate face față cererii globale.
În plan geopolitic, optimismul pentru viitorul NATO rămâne unul moderat. Conducerea alianței trebuie să gestioneze tensiunile, în timp ce menține clauza Articolului 5, precum și sprijinul indispensabil al SUA, pentru a face față provocărilor. Lecțiile din Ucraina au accentuat importanța pregătirii întregii societăți pentru apărare, inclusiv a populației, a teritoriului și a economiei. În același timp, Rusia, deși are ambiții mari, are în vedere rezultatele modeste din conflictul din Ucraina, unde în patru ani a reușit să ocupe doar 20% din teritoriu.
În ansamblu, evoluțiile recente impun o reevaluare serioasă a strategiei militare și economice a României, pentru a putea face față unuia dintre cele mai complexe și imprevizibile medii de securitate din Europa. Rămâne de văzut dacă deciziile politice și investițiile în domeniu se vor alinia pentru a asigura un viitor mai sigur pentru țară.
Sursa: Mediafax
