Un român de 39 de ani din Mediaș a ales să ducă o viață în acord cu valorile și regulile epocii medievale, practică un sport care amintește de curajul și onoarea cavalerilor din secolul al XV-lea

Un român de 39 de ani din Mediaș a ales să ducă o viață în acord cu valorile și regulile epocii medievale, practică un sport care amintește de curajul și onoarea cavalerilor din secolul al XV-lea. Mihai Cotei s-a specializat în jousting, cunoscut și ca turnirul călare cu lancea, o activitate aproape uitată în lumea occidentală modernă, dar pasionantă pentru cel care a redescoperit și reînviat această tradiție vie în zilele noastre.

Revitalizarea unei tradiții medievale în secolul XXI

Jousting-ul, sau turnirul călare cu lancea, nu mai e doar o relicvă a istoriei. În ultimii ani, acest sport a câștigat tot mai mult teren în rândul celor care caută să păstreze vie cultura cavalerilor, dar și pentru cei atrași de senzații tari și de o conexiune autentică cu trecutul. În unele țări europene, acest sport a devenit o formă de recreere, demonstrație de abilități și curaj, chiar și în mediul modern. În România, însă, practicanții sunt încă puțini, iar cazul lui Mihai Cotei devine o excepție remarcabilă.

El a început să practice jousting-ul acum câțiva ani, după o pasiune ce a fost nașterea din fascinația pentru istorie și pentru valorile nobile asociate cavalerismului. În ciuda unei vieți obișnuite, meseria sa fiind în domeniul construcțiilor, Cotei a decis să-și dedice timpul și energia pentru a readuce în prim-plan această tradiție. El frecventează grupuri specializate, participă la evenimente și seminarii, și a încercat chiar să organizeze primele competiții de profil în țară.

Calea unui cavaler modern: curaj, onoare și tradiție

Pentru Mihai Cotei, jousting-ul nu este doar un sport, ci o afirmație personală despre autenticul spirit cavaleresc. “Este vorba despre curaj și onoare, despre a demonstra că valori precum respectul și responsabilitatea pot fi încă trainice și utile în viața de zi cu zi,” explică el. Practicarea acestui “sport al regilor” presupune antrenament intens, atât fizic, cât și mental, și o echipamentie specifică, cu costume care recreate armurile medievale, și lance speciale, concepute pentru siguranță și performanță.

Participarea la aceste turniruri moderne necesită nu doar experiență în echitație, ci și pricepere în manevrarea lancei și în controlul calului, toate în timp ce se menține vitejia și echilibrul. În ciuda pericolului chiar și pentru cei experimentați, Cotei povestește că “fără această adrenalina și această legătură cu trecutul, viața ar fi mult mai monotonă.” El vede în această pasiune o metodă de a păstra viu spiritul eroic și valorile noble ale cavalerilor medievali.

O provocare într-un rost aproape uitat

Deși România nu are o tradiție consacrată în practică jousting-ul, eforturile lui Mihai Cotei și ale altor entuziaști din țară pot fi catalizatoare pentru o renaștere a acestei arte. Într-o țară în care valorile precum curajul și onoarea sunt adesea puse sub semnul întrebării în contextul social modern, asemenea inițiative aduc o reflecție asupra importanței păstrării tradițiilor și a culturii naționale.

Când vizitează evenimentele sau participă la competiții, Cotei spune că simte o satisfacție specială: “Simt că dau un sens adevărat vieții mele, și pot să transmit și altora ceea ce înseamnă adevărata bravețe și respect.” Într-o lume dominată de tehnologie și viteza informației, el crede că întoarcerea către rădăcini poate genera nu doar nostalgie, ci și mândrie națională și recunoaștere pentru valorile autentice ale poporului român.

Ce urmează pentru el și pentru inițiativele de promovare a jousting-ului în România? În planul apropiat, Mihai Cotei intenționează să organizeze demonstrații și să colaboreze cu organizații internaționale pentru a aduce acest sport mai aproape de publicul larg, dar și pentru a inspira alți tineri să redescopere curajul și onoarea cavalerilor. În definitiv, pasiunea sa devine un simbol modern al respectului pentru tradiție, un mod original de a uni trecutul cu prezentul și, poate, de a clădi o punte către un viitor în care valorile noble să fie din nou la loc de cinste.

Sursa: G4Media

Rares Voicu

Autor

Lasa un comentariu