Arheologii au descoperit o structură misterioasă sub ruinele unui oraș antic din Egipt, folosind tehnologii moderne de scanare, în timp ce cercetau situl din nord-vestul Deltei Nilului. Această descoperire adaugă o nouă piesă la puzzle-ul istoriei orașului cunoscut sub numele de Tell el-Fara’in, un loc cu o istorie de aproape șase milenii, care a fost numit de vechii egipteni Per-Wadjet, fiind un centru sacru dedicat zeiței-șarpe Wadjet.
Orașul a avut multiple denumiri în timp, în funcție de ocupații. În perioada greacă, începând cu anul 305 î.Hr., a fost cunoscut ca Buto. În prezent, situl este renumit drept Tell el-Fara’in, adică Dealul Faraonilor. La fel ca alte locuri din Egipt, a fost martor al unui lung istoric de construire, distrugere și reconstrucție, până în secolul al VII-lea d.Hr., când a fost abandonat.
Dificultățile de la săpături tradiționale s-au acutizat din cauza depozitelor de noroi, a apelor subterane și a dimensiunii ample a sitului. Pentru a depăși aceste obstacole, o echipă condusă de arheologul Mohamed Abouarab de la Universitatea Kafrelsheikh a apelat la tehnologii avansate de scanare, precum radarul prin satelit și tomografia de rezistivitate electrică (ERT).
Utilizând imaginile captate de satelitul Sentinel-1 în 2018, cercetătorii au identificat mai multe anomalii evidențiate pe suprafața sitului, suspecte a fi structuri îngropate. În urma analizei, au fost capturați 15 candidați pentru eventuale descoperiri arheologice.
Folosind metoda ERT, echipa a plasat 24 de electrozi de oțel inoxidabil de-a lungul unui cablu de 69 de metri, în zona de interes. Acești electrozi transmit curenți electrici în pământ, iar citirile de rezistență permit identificarea structurilor sub suprafață. În urma celor 1.332 de măsurări, a fost descoperită o formă misterioasă, construcție din cărămidă de lut, parțial îngropată, cu o suprafață de circa 25 pe 20 de metri, situată la adâncimi de 3-6 metri, sub straturi de ceramică spartă și moloz din epoci ulterioare.
Săpăturile ulterioare au confirmat rezultatele scanărilor. Structura este datată în urmă cu aproximativ 2.600 de ani, fiind atribuită perioadei din timpul ultimei dinasti naționale egiptene, din secolul al VI-lea î.Hr. În interior, au fost descoperite ziduri din cărămidă de lut, precum și o colecție de amulete și obiecte ritualice din această perioadă. Printre artefacte se numără o figură hibridă, combinând elemente de babuin, șoim și un zeu pitic, denumit Patikos, precum și amulete reprezentând zeități precum Isis, Horus, Taweret, dar și zeița Wadjet.
Prezența acestor artefacte sugerează că situl avea o funcție religioasă. Arheologii bănuiesc că, din punct de vedere al scopului, clădirea ar fi putut fi fie un templu, fie un complex destinat serviciilor religioase, inclusiv cu funcție mortuară sau ca reședință preoțească. Totuși, stabilirea atribuției precise a structurii va necesita săpături suplimentare, programate pentru sezoanele viitoare.
Această descoperire marchează un succes pentru tehnologia de scanare folosită, tehnică pe care Mohamed Abouarab și echipa sa doresc să o extindă la adâncimi mai mari ale sitului. În plus, rezultatele sugerează existența unui alt templu îngropat sub un strat de argilă, alături de structura deja descoperită.
Cercetarea a fost publicată în revista Acta Geophysica. Descoperirea deschide posibilitatea de a înțelege mai bine structurile religioase ale Egiptului antic și modul în care acestea se integrează în peisajul istoric al regiunii.
Noul sit ar putea deveni o țintă pentru experți și echipe de cercetare în anii următori, în condițiile în care săpăturile programate pentru sezonul de toamnă vor continua.
