O echipă de cercetători a identificat un mecanism cerebral care ar putea explica de ce durerea cronică duce la depresie la unii indivizi, dar nu și la alții. Studiul, publicat recent, sugerează că creierul se adaptează inițial la durerea persistentă, dar schimbările subtile în timp pot înclina acest echilibru spre declinul emoțional. Rezultatele contestă ideea că durerea pe termen lung cauzează inevitabil depresie.
Mecanismul din spatele durerii și depresiei
Studiul, realizat prin imagistica cerebrală la scară largă și studii pe animale, a evidențiat rolul hipocampului în acest proces. Hipocampul pare să acționeze ca un centru de control, influențând răspunsurile emoționale la durerea pe termen lung. Cercetătorii au observat că persoanele cu durere cronică care nu au dezvoltat depresie aveau un volum mai mare al hipocampului și o activitate sporită în această regiune. Ei au obținut, de asemenea, rezultate mai bune la anumite sarcini de învățare și memorie.
În schimb, cei care sufereau de durere cronică și depresie au prezentat un volum redus al hipocampului, activitate perturbată și performanțe cognitive mai slabe. Aceste diferențe au apărut treptat, sugerând că sunt determinate de experiența durerii prelungite. „Durerea cronică se transformă frecvent în depresie sau anxietate, dar până acum nu am înțeles de ce se întâmplă acest lucru unor persoane și altora nu”, a declarat profesorul Jianfeng Feng de la Universitatea din Warwick.
Efectele schimbărilor cerebrale
Experimentele pe modele animale au arătat o progresie pas cu pas: o sensibilitate crescută la durere, urmată de un comportament de tip anxios și, în cele din urmă, de simptome asemănătoare depresiei. Aceste schimbări au fost legate de modificări treptate în structura și funcția hipocampului. Girusul dentat, o zonă din creierul adult unde continuă să se formeze neuroni noi, a apărut ca un punct critic de control.
În fazele timpurii ale durerii cronice, neuronii nou formați au devenit foarte activi, sugerând o încercare a creierului de a se adapta la stresul continuu. Cu timpul, însă, celulele imunitare din creier, microgliile, au devenit hiperactive. Această comunicare perturbată între neuroni și microglii a marcat un punct de cotitură, trecând creierul de la răspunsuri adaptive la semnalizări dăunătoare. Când cercetătorii au redus această activitate anormală a microgliilor la modelele animale, simptomele de tip depresiv s-au îmbunătățit.
Posibile implicații terapeutice
Rezultatele sugerează că vizarea inflamației în hipocamp ar putea ajuta la prevenirea depresiei la persoanele cu durere cronică, mai ales dacă tratamentul începe devreme. Durerea cronică afectează peste 20% dintre adulții din întreaga lume și este strâns legată de anxietate și depresie. Identificarea acestui mecanism ar putea deschide noi căi pentru intervenții terapeutice. Studiul evidențiază complexitatea interacțiunii dintre durere și emoție și oferă o perspectivă promițătoare pentru tratarea afecțiunilor psihice asociate durerii cronice.
