O nouă cercetare arată că genetica joacă un rol mult mai important în longevitatea umană decât se credea anterior, rescriind estimările anterioare legate de moștenirea genetică. Studiul, realizat de cercetători de la Institutul WEIZMANN, sugerează că genele pot fi responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele privind durata de viață a oamenilor. Această descoperire răstoarnă o lungă perioadă de timp în care oamenii de știință au considerat că mediul și hazardul sunt factorii determinanți principali.
O perspectivă nouă asupra geneticii și longevității
Analizând datele ample despre gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat, și utilizând simulări inovatoare pentru a elimina decesele cauzate de accidente și factori externi, experții au identificat o influență genetică ascunsă care a fost trecută cu vederea timp de decenii. Estimările anterioare sugerau că factorii genetici explicau circa 20-25% din diferențele de durată a vieții, unele studii indicând chiar mai puțin de 10%.
Noul studiu, publicat în revista Science, contestă aceste estimări. Cercetătorii raportează că genetica poate contribui cu aproximativ jumătate din variația duratei de viață a oamenilor, o cifră cel puțin dublă față de estimările precedente. Echipa de cercetare, condusă de BEN Shenhar, din laboratorul profesorului Uri Alon de la Departamentul de Biologie Celulară Moleculară al Institutului WEIZMANN, a subliniat importanța acestei schimbări de paradigmă. „Timp de mulți ani, durata de viață a fost atribuită în principal factorilor non-genetici, alimentând scepticismul cu privire la determinanții genetici ai longevității”, a declarat acesta.
Metodologia de cercetare și rezultatele obținute
Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa a analizat trei baze de date ample despre gemeni din Suedia și Danemarca, incluzând pentru prima dată date de la gemeni crescuți separat. Această abordare a permis separarea mai eficientă a influențelor genetice de cele de mediu. Cercetătorii au constatat că estimările anterioare au fost distorsionate de ceea ce oamenii de știință numesc mortalitate extrinsecă, inclusiv decesele cauzate de accidente, infecții sau factori de mediu.
Pentru a remedia această problemă, echipa a dezvoltat o nouă abordare analitică. Au folosit modele matematice și simulări de gemeni virtuali pentru a distinge decesele cauzate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi. Eliminând aceste influențe externe, cercetătorii au descoperit un semnal genetic mult mai puternic decât cel recunoscut anterior. Rezultatele sunt în concordanță cu ceea ce se observă în alte trăsături umane complexe și în studiile pe animale.
Implicații pentru cercetare și viitor
Aceste rezultate pot remodela modul în care oamenii de știință înțeleg îmbătrânirea și longevitatea. Dacă genetica joacă un rol mai mare decât s-a crezut anterior, aceasta consolidează argumentele pentru căutarea genelor specifice care influențează durata de viață. „Dacă ereditatea este ridicată, așa cum am arătat, acest lucru creează un stimulent pentru a căuta variante de gene care prelungesc durata de viață, pentru a înțelege biologia îmbătrânirii și, potențial, pentru a o aborda terapeutic”, a explicat BEN Shenhar. Studiul deschide noi căi de cercetare în domeniul geneticii și longevității, oferind oportunități pentru identificarea țintelor terapeutice potențiale.
