Epidemia de rujeolă din România, cea mai gravă din Uniunea Europeană, scoate la iveală probleme profunde în sistemul de sănătate și încrederea populației în vaccinare. Ratele scăzute de vaccinare, combinate cu o birocrație stufoasă și sărăcie, au generat o criză care a dus deja la zeci de decese, majoritatea în rândul copiilor mici.
O criză cu rădăcini multiple
În orașul Săcele, județul Brașov, medicii se confruntă cu un aflux constant de pacienți, mulți dintre ei prezentând simptome ale rujeolei. Mirela Csabai, unul dintre cei șapte medici generaliști care deservesc o populație de peste 30.000 de locuitori, subliniază că situația actuală este una explozivă. Rujeola este ca un „butoi cu pulbere” și este nevoie de acțiune imediată. Între 2023 și 2025, peste 35.000 de cazuri au fost înregistrate și cel puțin 30 de decese.
Acoperirea vaccinală cu prima doză de vaccin MMR (rujeolă, oreion, rubeolă) este de doar 81% la vârsta mai înaintată, dar este mult sub pragul de 95% necesar pentru imunitatea colectivă. În unele comunități, rata de vaccinare este de doar 20%, conform datelor Institutului Național de Sănătate Publică. Aurora Stănescu, epidemiolog, consideră că aceasta este o problemă de securitate națională, necesitând un angajament politic ferm pentru a limita numărul de decese.
Bariere în calea vaccinării
Casandra Stoica, o mamă din Săcele, și-a văzut fiicele îmbolnăvindu-se în timpul epidemiei din 2024. Experiența a determinat-o să își dorească vaccinarea copiilor, dar accesul este dificil. Familia trăiește în condiții precare, iar distanța până la cabinetul medical și birocrația sunt factori care îngreunează procesul. Gabriela Alexandrescu, directoarea organizației Salvați Copiii, subliniază că sărăcia, lipsa medicilor în anumite zone și lipsa de resurse a medicilor de familie sunt cauze structurale ale crizei.
În plus, medicii de familie sunt suprasolicitați, iar birocrația crește presiunea, spune Mihai Negrea, epidemiolog din Târgu Mureș. Sistemul actual, care depinde în mare măsură de medicii de familie, încetinește eforturile de vaccinare.
Îndoieli și temeri
Pe lângă problemele de ordin structural, ezitările părinților joacă un rol important. Grupurile online în care se discută despre vaccinare au devenit locuri unde anxietățile sunt împărtășite și amplificate. Laura, o mamă de 36 de ani, a întrerupt schema de vaccinare a copilului său din cauza temerilor legate de o legătură cu autismul, o afirmație fără bază științifică.
Nicoleta Dima, la rândul ei, nu și-a vaccinat copilul cu vaccinul MMR până la vârsta de șase ani, din cauza temerilor de reacții alergice. Acum, ea recunoaște că temerile sale au fost nefondate, realizând că fiecare copil nevaccinat contribuie la amplificarea epidemiilor.
Gabriel Lăzăroiu-Nistor, medic infecționist la Institutul Național Matei Balș din București, se așteaptă la o altă epidemie gravă în viitorul apropiat. Pentru a remedia situația, specialiștii subliniază importanța empatiei și a răbdării în discuțiile cu pacienții.
În clinica din Săcele, Mirela Csabai continuă să lucreze cu părinții reticenți, încercând să le câștige încrederea și sperând că vor accepta vaccinarea copiilor lor înainte de următoarea epidemie.
