Conform Descopera: Astronomii au surprins, pentru a doua oară în istorie, debutul unei supernove, oferind o perspectivă fără precedent asupra modului în care mor stelele masive. Evenimentul, denumit SN 2026gzf, a fost detectat de noul telescop spațial Einstein Probe în martie 2026, printr-o strălucire neașteptată de raze X.
Această emisie inițială de radiații marchează momentul în care unda de șoc a exploziei străpunge suprafața stelei, un eveniment extrem de scurt, durând uneori doar secunde. Datorită noilor tehnologii de monitorizare a cerului, care pot acoperi zone extinse, oamenii de știință au reușit să surprindă acest fenomen rar, de care fuseseră martori doar o dată înainte, acum 18 ani.
O supernovă cu trăsături neobișnuite
Analizând spectrul luminos al SN 2026gzf, cercetătorii au observat similitudini cu supernovele de tip Ic cu linii spectrale largi, cunoscute pentru expulzarea materiei la viteze uluitoare. În mod normal, acest tip de supernovă este asociat cu explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice emisii energetice cunoscute în univers.
Surpriza a venit însă din faptul că SN 2026gzf nu a fost însoțită de nicio detecție de raze gamma. „O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura”, a explicat profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon.
Indicii din trecutul stelei
Datorită localizării supernovei într-o zonă monitorizată de proaspătul Observator Vera C. Rubin, astronomii au avut acces la imagini ale galaxiei gazdă realizate chiar înainte de explozia cataclismică. Aceste date au dezvăluit că steaua care a explodat era de tip Wolf-Rayet, o categorie de stele masive renumite pentru vânturile stelare extreme pe care le emit.
Înainte de a-și găsi sfârșitul, steaua a aruncat în spațiu straturi succesive de materie, pierzându-și hidrogenul și heliul. Această carapace de material expulzat a creat, se pare, condițiile necesare pentru ca explozia de raze gamma să fie „sufocată”, rămânând nedetectabilă de pe Pământ.
Această descoperire sugerează că explozia de raze gamma nu este o componentă obligatorie a acestui tip de supernovă. Prin urmare, stelele cu o masă de cel puțin 20 de ori mai mare decât Soarele ar putea avea un mod de „a muri” care nu a fost identificat până acum de comunitatea științifică.
Sursa: Descopera
