O descoperire revoluționară în astronomie răstoarnă înțelegerea clasică a formelor planetare din galaxie. Până acum, astronomii considerau că planetele joase și mici erau fie „super-Pământuri” stâncoase, fie mini-Neptuni înveliți într-o atmosferă groasă de gaz. Însă, o planetă recent identificată, denumită L 98-59 d, pare să dezvăluie o față neașteptată a diversității planetare: un ocean global de magmă topită, o configurație complet nouă în peisajul cosmologic.
Noua categorie de planete: lumi sulfuroase cu ocean de magmă
Planeta L 98-59 d se află la doar 35 de ani-lumină de Terra și pare, inițial, o planetă stâncoasă obișnuită, similară cu Pământul în dimensiuni și compoziție. Însă, analizele efectuate cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb au arătat rapid că aceasta nu corespunde modelului clasic. Densitatea ei este surprinzător de redusă, iar atmosfera preponderent compusă din hidrogen sulfurat indică un mediu extrem de instabil, diferit de cele gândite până acum.
„Această descoperire sugerează că clasificările actuale ale planetelor sunt prea simpliste,” afirmă Harrison Nicholls, unul dintre cercetători. „Deși nu poate susține viața, această planetă reflectă diversitatea incredibilă a universului, arătând că există lumi complet diferite de tot ceea ce am cunoscut până acum.”
Noile cercetări au relevat că această planetă de aproximativ 1,6 ori dimensiunea Pământului nu are doar o compoziție stâncoasă, ci este în continuu topită, acoperită în întregime de un ocean de magmă lichidă. Format din silicați topiți, marele ocean de magmă se întinde pe mii de kilometri în adâncime și înconjoară un rezervor uriaș de sulf, fiind o “manta” de topitură topită.
Un model inedit de evoluție planetară
Rezultatele indică faptul că această planetă este într-o continuă schimbare chimică între interior și atmosferă. Simulările realizate de cercetători au arătat că Oceanul de magmă acționează ca un rezervor de gaze, eliberând constant compuși sulfurici, precum hidrogenul sulfurat, în atmosferă. Acest proces previne distrugerea atmosferei, menținând o atmosferă groasă, bogată în hidrogen, în ciuda radiațiilor intense ale stelei din jur.
„Acest mecanism evolutiv sugerează că planeta ar fi avut o etapă anterioară similară cu cele mai mari mini-Neptunuri, evoluând apoi spre forma actuală, cu ocean de magmă,” explică Richard Chatterjee. „Lumina ultravioletă a stelei produce dioxid de sulf, iar oceanul de magmă îl stochează și îl eliberează, într-un ciclu continuu.”
Este ca și cum această planetă a trecut printr-un proces de auto-reglare care a menținut oceanele sale de magmă în mișcare pe miliarde de ani. În acest sens, L 98-59 d oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care planetele se pot forma și evolua, de la o fază complet topită până la forme mai stabile. Analizând astfel de lumi extreme, oamenii de știință pot înțelege mai bine istoria și dinamica planetelor stâncoase, inclusiv a Pământului și Marți, ambele având, în trecut, episoade de topire completă.
Implicații pentru înțelegerea universului și diversitatea planetară
Ce face această descoperire cu adevărat revoluționară este identitatea sa ca “noua clasă” de planetă, dominată de oceane de magmă și compuși sulfurici. Ea contestă modelul binar clasic, care delimita planetele mici în categoria gazoasă sau ghetată. În plus, această descoperire subliniază gradul de variabilitate și complexitate pe care universul îl poate avea în formarea și evoluția planetelor.
„Modelele noastre ne permit să dăm timp înapoi și să înțelegem cum a evoluat această lume extremă,” adaugă Chatterjee, subliniind posibilitatea studiului acestor lumi ca pe niște ferestre în trecutul planetar. Cu noile date din Telescopul Webb, precum și cu misiuni planificate precum Ariel și PLATO, astronomii anticipează că vom descoperi și alte lumi cu caracteristici cel puțin la fel de uimitoare.
Până atunci, planeta L 98-59 d rămâne un exemplu în plus al diversității fascinante a universului, ilustrând că universul nu este format doar din planete solide și gazoase obișnuite, ci și din lumi extrem de diferite, care ne provoacă constant limitele cunoașterii. În timp ce cercetările continuă, planeta cu ocean de magmă poate fi cheia pentru a înțelege nu doar evoluția planetelor, ci și mecanismele universului însuși, într-o perioadă în care descoperirile cosmice ne arată cât de vast și de neașteptat este cosmosul.
Sursa: Descopera
