Roboții amuzanți devin subiect de cercetare la Universitatea din Melbourne, unde un proiect finanțat de Consiliul Australian de Cercetare încearcă să transforme comportamentul accidental al mașinilor în comedie deliberată. Scopul este să se verifice dacă umorul robotic poate fi învățat fără cuvinte, pe baza gesturilor și a reacțiilor spectatorilor.
În prezent, majoritatea roboților provoacă râsul prin accidente sau ciocniri cu obstacole, iar inteligența artificială generează glume previzibile, fără subtilitate. Această constatare a determinat echipa condusă de dr. Robert Walton să exploreze o abordare diferită, axată pe comedia robotică bazată pe expresivitatea corpului.
Dr. Robert Walton, cercetător în Facultatea de Arte și Muzică, coordonează un grup de circa zece roboți mobili, cu înălțimi de la 40 cm la 2 m, pentru a studia umorul robotic în mediul nonverbal. Finanțarea de aproximativ 500 000 de dolari permite dezvoltarea senzorilor și a algoritmilor necesari pentru a crea roboți amuzanți capabili să reacționeze în timp real.
Cum încearcă cercetătorii să transforme roboții în comedianți
Proiectul se concentrează pe sincronizare, ritm, postură și pauze, elemente esențiale ale umorului robotic. Roboții vor învăța prin observație vizuală cum să declanșeze râsul, imitând comportamentul copiilor mici care descoperă lumea. Pentru a realiza acest lucru, aceștia vor fi echipați cu:
- Senzori de mișcare pentru detectarea înclinării capului și a gesturilor spectatorilor.
- Microfoane care captează sunetele și nivelul de zgomot din sală.
- Algoritmi de analiză a ritmului și a pauzelor dintre acțiuni.
Aceste instrumente oferă roboților amuzanți o „simțire a lumii” similară cu cea umană, permițându-le să ajusteze momentul comic în funcție de reacțiile publicului.
Umorul robotic, între potențial și îngrijorări
Obiectivul nu este să creeze o nouă vedetă de la Edinburgh Fringe, ci să înțeleagă cât de convingător poate fi umorul robotic în interacțiuni reale. Pe lângă divertisment, tehnologia ridică probleme legate de manipulare și etică. Un robot de îngrijire ar putea folosi glume pentru a modifica starea emoțională a unei persoane, cu beneficii potențiale, dar și riscuri.
Criticii din domeniul comediei, precum Tina Fey și Tim Minchin, susțin că AI nu poate reproduce vulnerabilitatea și imperfecțiunile care fac umorul autentic. Susan Provan, directoarea Melbourne Comedy Festival, adaugă că publicul râde în principal de stângăciile involuntare ale roboților, nu de intenția comică planificată. Principalele îngrijorări identificate includ:
- Posibilitatea de manipulare emoțională prin umorul robotic.
- Lipsa autenticității în glumele generate de inteligența artificială.
- Impactul asupra încrederii publicului în tehnologiile de asistență.
Studiul lui Walton poate deschide discuții importante despre cum interacționăm cu mașinile și cum emoțiile pot fi simulate algoritmic.
Cercetarea continuă să monitorizeze evoluția roboților amuzanți și implicațiile lor în societate, subliniind necesitatea unei informări permanente și a unei evaluări atente a noilor aplicații ale umorului robotic.
