Bunica Maria, o gospodină din Munții Cindrel, își așteaptă oaspeții cu bucate alese în coliba sa de la Stâna din Secături. Tocană cu cartofi, afumătură și cârnați de casă, supă cu tăiței tot de casă, balmoș și gogoși cu dulceață sau brânză sunt doar câteva dintre deliciile pe care le oferă drumeților. „Le fac tocană cu cartofi, afumătură și cârnați de casă. Mai fac supă cu tăiței, tot de casă, balmoș, iar la desert gogoși simple, cu dulceață sau brânză. Pun pe masă și sticle cu rachiu și vișinată, să se omenească bine”, povestește Maria Hoadrea, care va împlini luna viitoare 75 de ani.
Viața simplă a unei femei de la munte
Pentru Bunica Maria, viața este simplă și lipsită de stresul specific marilor orașe. Turistele care îi trec pragul o admiră pentru traiul său liniștit. „Vin multe doamne de la birou și-mi spun că-s norocoasă, că aici nu am stres. Păi eu nu-mi bat capul cu calcule, dragele mele! Noi, țăranii, ne îmbolnăvim doar de răceală, n-avem altele.” Împreună cu soțul său, cu nouă ani mai mare, Maria petrece opt luni pe an la stâna din Secături, unde îngrijesc animalele. „Avem vaci, oi, cai și măgari, plus o grădină de zarzavat. Îi de lucru cât îi ziua de lungă. Da’-s iute, zici că-s curentul de la priză. Minteni mă aprind, că așa am fost de mică”, spune femeia.
În tinerețe, dar și în prezent, Maria își câștigă existența din vânzarea produselor sale. În trecut, în perioada comunistă, a dus brânză la București, Brăila, Pitești, Vâlcea, cu desaga. „Am plecat cu mașină de ocazie de aici, din sat, cu cinci lei în buzunar. Vindeam câte un kilogram de brânză, făceam bani să merg mai departe. N-a fost ușor, aveam cinci copii de crescut. La colibă dormeau pe jos, în fân, ca sarmalele. Îi coboram de la munte în desagi, pe măgar. Toate fetele mele au crescut precum ciobanii, în cizme”, își amintește Maria.
Bunica Maria și legătura cu tradiția
De când Munții din jurul comunei Râu Sadului au fost împânziți cu poteci, Maria a devenit cunoscută drept „Bunica Maria”. Oamenii vin aici în căutarea aerului curat și a liniștii. „Înainte vreme nu vedeai oameni cu săptămânile. Nici lupi, nici urși. Stam doar cu Dumnezeu, acolo, în munte.” Maria Hoadrea are cinci copii, zece nepoți și șase strănepoți. „«Pătrule, lasă-mă jos, măi copile!» Așa îi zic când vine de mă ia în brațe și mă ridică.”
Maria povestește despre copiii săi ca despre „flori”. Când ajunge la nepoți, inevitabil apare și Dumnezeu: „Toți au mașini, umblă de colo-colo. Doamne, ține-i! Toți care aveți copii să vă rugați lui Dumnezeu să-i păzească.” Maria a vizitat Israel, Palestina, Egipt și Iordania, locuri unde au umblat sfinții și Iisus. „Mi-am zis: «Mărie, îi fain la Râu Sadului, dar mai trebuie să vezi și lumea asta mare!»”, își amintește Maria.
Bunica Maria a fost martora evoluției satului său natal. Tatăl său, Ilie Răduț, a fost ultimul veteran de război din Râu Sadului. A supraviețuit gloanțelor, însă a fost secerat de pandemia de Covid. „Avea 99 de ani și cinci luni, săracul. Era ca mine, tare-i mai plăcea viața!”, spune Maria. În prezent, Maria continuă să trăiască în ritmul lent al munților, primind turiști și oferind o bucată din sufletul său.
