Cercetători chinezi au descoperit o linie genetică umană necunoscută, care a supraviețuit ultimei ere glaciare în nordul Asiei de Est și s-a adaptat la un climat mai cald. Această descoperire pune sub semnul întrebării modul în care strămoșii noștri au făcut tranziția de la un stil de viață de vânători-culegători la unul agricol. Studiul sugerează că această tranziție a fost mai complexă și mai graduală decât se credea anterior.
O perspectivă nouă asupra tranziției Paleolitic-Neolitic
Studiul a analizat ADN-ul prelevat din situl Donghulin, situat lângă Beijing. Acest sit arheologic este o sursă importantă de informații despre tranziția de la epoca de piatră veche (Paleolitic) la epoca de piatră nouă (Neolitic). În sit au fost găsite urme de ceramică, locuințe durabile și dovezi ale domesticirii meiului.
Cercetătorii au secvențiat genomurile a doi indivizi: o femeie care a trăit acum aproximativ 11.000 de ani, la sfârșitul ultimei ere glaciare, și un bărbat care a trăit în timpul Holocenului timpuriu, o perioadă mai caldă, acum aproximativ 9.500 de ani. Acest lucru a oferit o fereastră în evoluția umană și adaptarea la schimbările climatice. Până acum, puține se știau despre cum a decurs această tranziție în nordul Asiei de Est. Majoritatea informațiilor proveneau din Europa și sud-vestul Asiei.
O linie genetică cu o istorie profundă
Analiza genetică a dezvăluit un rezultat surprinzător. Femeia descoperită aparținea unei linii genetice necunoscute anterior, care s-a separat de populația principală din nordul Asiei de Est cu aproximativ 19.000 de ani în urmă. Această descoperire sugerează că vechile populații din epoca glaciară nu au dispărut, ci au supraviețuit în regiune timp de aproape 10.000 de ani, adaptându-se la schimbările climatice.
„Observația noastră indică faptul că unele linii genetice profunde din Pleistocenul târziu au persistat prin perioada de încălzire post-glaciară, în timpul schimbărilor culturale către un stil de viață mai sedentar și un spectru dietetic mai larg”, au explicat cercetătorii. Această adaptare demonstrează o reziliență neașteptată a acestor populații umane în fața schimbărilor majore de mediu.
Diversitate genetică și migrații ulterioare
În contrast, bărbatul analizat nu aparținea aceleiași linii genetice izolate, ci avea o relație genetică mai strânsă cu populațiile neolitice din nordul Chinei. Aceasta indică faptul că, între timp, au avut loc migrații și schimbări demografice. Noi grupuri de oameni s-au mutat în regiune, posibil înlocuind sau asimilând populația originară.
Această descoperire ajută la explicarea diferențelor observate în formele craniilor celor doi indivizi, demonstrând că nordul Asiei de Est a fost populat mult mai divers decât se credea anterior. Rezultatele studiului, publicat în jurnalul „Current Biology”, aduc noi perspective asupra modului în care oamenii s-au adaptat la schimbările climatice și culturale.
